Despre proiect

Dragii mei,

Ați trăit și voi, sunt convins, un revelion de pomină. E greu de zis când a fost, poate acum 5, 13 sau 27 de ani. Poate nici n-a fost la voi acasă. De fapt, mai mult ca sigur l-ați făcut la niște prieteni. În sfârșit, poate a fost demult, într-un hotel la bulevard, poate a fost departe, fie într-un vis, fie la Sankt Petersburg, poate a fost și departe, și demult, și legendar, ca la poalele Broadway-ului. Țineți minte, așadar, că la acel revelion s-a râs deștept și nebunește, iar acel râs, domnule, îl bănuiți și astăzi, v-a făcut cadou un rid. Cunoscuții și-au întâlnit necunoscuții, cineva a imitat un actor celebru, altcineva s-a retras mai devreme, voi l-ați însoțit, ați cotrobăit împreună în biblioteca gazdei, la început ca la muzeu, după-aceea ca la piață, mai apoi s-a luat curentul, s-au spus bancuri, ați simțit ceva bizar, ceva ca un déjà vu, vi s-au tuflit coafurile, „tu ai văzut, mă, spectacolul ăsta?”, firește, niciunul din voi n-avea vârstă-n noaptea aia, nici măcar mâța, vecinii v-au bătut în țeavă, ați dansat, „nu există să pleci acum! mai stai”, v-ați tras în poze, v-ați pupat, ați clevetit, unuia i s-a făcut rău, altul v-a făcut o confesiune, pe unii i-a apucat spaima începuturilor, „eh, ce o fi, o fi”, pe alții, mai flecari, voioșia, preaplinul, exagerarea. S-au săvârșit gratuități, gustări, jocuri, s-au consumat idei și emoții, discuții altminteri sobre s-au destins c-un rosé și-un blues. Spre dimineață, când zgura festivă s-a împrăștiat, făcându-se una cu ceața sau fumul artificiilor sau aburul pe care-l scoteau chefliii pe gură, ei bine, la ora aia, nespusă și nefăcută mai rămăsese doar poezia, deci cam totu’, așa că, surpriză, viața s-a pus în mișcare ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.

Noroc că aveam reportofonul deschis.

P.S. Umblă vorba-n târg că toate astea s-au petrecut la mezanin. Eh, știți și voi doar, lumea e rea, vorbește.