Un scurt extras din podcast-ul Lumea de mâine, în al cărui prim episod am invitat-o pe Iris Spiridon, regizoare de teatru, scenaristă de film și autoare de carte.
*
Troubled
Și ce-ți populează lumea interioară? Ce figuri, ce elemente?
Foarte multe personaje. Foarte multe personaje cu care eu mă joc ca și cum ar fi un serial. Și-atunci nu ești niciodată singur.
Zi câteva. Io le știu da’ totuși, să le-auzim cu viu grai…
Câteva…?
Da.
Dintre personajele mele secrete?
Da.
Păi acum sunt astea pe care le știi și tu, personajele din roman.
A, da!
Care ca la toți scriitorii în principiu, cât trăiești cu ceva ce scrii, trăiești și cu personajele. Ca și când ești în casă cu ele.
Trebuie să facem mențiunea asta, că tu ai scris un roman, pe care l-am citit, e un roman grozav și va face senzație… (n.m. râd)
(n.m. râde) Doamne ajută!
…un pic controversat așa, bine, da’ nu spun mai multe…
Nu, nu, nu.
…te las pe tine să mărturisești cât vrei. Da, deci personajele romanului!
Deocamdată da. Și mai demult poate erau personaje dintr-un scenariu de film sau alte personaje secrete, sunt niște personaje constante care apar în mai multe variante, dar acuma cât am scris, clar sunt astea din roman.
Și le reunește ceva? Să le-aduni într-un borcan și pe eticheta aia să scrie ce?
(n.m. lejer, ca și cum ar citi lista de piață) Psihopați…
Mhm…
Deci niște psihopați care vin probabil tot de la Stephen King, da’ niște psihopați de care te poți atașa cumva, niște…
Niște psihopați tandri?
Da. Troubled.
Aha.
(n.m. râde) Asta-mi place mie. (n.m. entuziastă) Și pot să-ți zic, asta chiar e amuzant, mă uitam zilele trecute peste niște basme românești pentru c-aș vrea să fac niște lecturi mai performative pentru copii și am găsit titlul și vorbeam cu o prietenă – Făt Frumos cel Rătăcit. Și (n.m. râde)…
(n.m. surâd) Spune, da…
E-amuzant că i-am zis despre asta, și i-am spus „uite ce mișto se cheamă, să ne gândim”, și ea s-a gândit ca un om normal, evident, că poate s-a rătăcit prin povești sau așa…
Da…
I-am zis „Doamne, nu, e clar că e rătăcit la el în cap!”
(n.m. râd)
Numai asta părea interesant.
*
Să fie gata pentru Michael Jackson
Ce gen de copil erai?
Nu știu, îmi plăcea… aveam tot așa, tot felu’ de obsesii pentru diverse… cu Michael Jackson a fost una dintre cele mai mari obsesii, bine da’ asta a ținut puțin, a ținut până înainte de clasa a V-a, când a venit în România și am fost și l-am văzut. Cred că era înainte să intru eu…
Excelent!
…la Tontiza, da. Și începuse să fie – asta țin minte foarte clar – scandalu’ cu pedofilia și cu toate astea.
Mhm.
Și el adopta… nu adopta…, mă rog, făcuse copiii, care nu mai știu dacă-s adevărați sau nu, și eu mă gândeam, Doamne, că cel mai tare mi-aș dori, dac-aș putea cumva, printr-o vrajă, să mă reîncar… să fiu eu în locul copiilor lui Michael Jackson.
(n.m. surâd) Vai!
Da, deci mi se părea asta c-ar fi cel mai așa, și dup-aia când a murit săracu’, mult mai târziu, și erau săracii copii la înmormântare, și mă gândeam „ar fi fost o țeapă, mai bine că nu s-a putut”.
(n.m. râdem)
Da, și știu că știi ce făceam? Apropo de asta cu Michael Jackson, deci când a-nceput să fie acuzat cu pedofilia…
Da…
Și se vedea la știri, adică vedeam și noi, și eu făceam curat la mine în cameră, pentru că voiam să vină aicea ca să-l ascund.
Ha!
Să vină-n România, și făceam tot timpu’ curat, să fie gata pentru Michael Jackson.
Da’ ție ți s-a și… îmi dai senzația că ai fost și ajutată, poate de părinții tăi, sau de familia ta sau, nu știu, de prietenii care erau pe lângă ai tăi în perioada aia…
Da…
Să trăiești în universu’ ăsta foarte… – că copiilor la un moment dat li se pun niște opreliști, cenzura asta li se aplică și ei se învață de fapt să iasă din capu’ lor și să piardă jocu’ ăsta.
Nu, nu, io am fost invers.
Da, la tine pare…
Am fost alături de foarte multă lume.
…întețit.
Știu c-aveam 12 ani și Alex Leo Șerban îmi publica în Dilema, făcuse o rubrică, unde eu scriam povestiri sau…
La 12 ani în Dilema?!
Da, Irealitatea imediată parcă se chema.
Normal.
Și dup-aia, cred că mai am și-acum articolul, el și cu Mihai Chirilov care… – se chema Trei filme pentru Iris.
Ce drăguț!
Și-mi recomandau, nu știu, un Psycho mai nou, niște lucruri de genu’ ăsta.
Hmm.
Adică da, am fost încurajată… în această direcție.
*
Nu poți să rezolvi nimic cât ești pe pământ
Ce-ai retrăi? Nu ca să-ți iasă mai bine, ci ca să te bucuri din nou…
(n.m. gândindu-se) Hă… (n.m. ferm) Clar partea de filmare din Sfântu Gheorghe, aș trăi-o în fiecare zi. Nu m-aș plictisi.
(n.m. surâd mirat)
Teoria asta că te plictisești și n-o să mai vrei (n.m. cu dezaprobare), nu.
(n.m. de la sine înțeles) Aș trăi asta în fiecare zi, hmm, multe momente cu Istvan și cu Marius (n.m. cu referire la filmările pentru Un prinț și jumătate), multe momente din cei (n.m. alți prieteni) cu Alaska (n.m. un proiect de film mai vechi), nu știu, poate perioadele în care nu mi-era atât de frică…
Ți-e frică?
Da, tot timpu’. Mi-e frică c-o să se-ntâmple ceva rău, că nu… Nu știu, o perioadă din asta în care să n-ai griji, să fii mai bine înrădăcinat pe pământ.
Ciudat. Pare că lejeritatea asta a ta le rezolvă pe toate.
Nu. Nu poți să rezolvi nimic cât ești pe pământ. Da’ ar fi mai bine să încerci să fii un pic mai relaxat cu asta, da’ eu nu prea sunt. Că io nu sunt depresivă –
Da!
Eu mă bucur de multe, de foarte multe lucruri, dar în același timp mi-e frică c-o să se-ntâmple ceva. Și stau cu mâinile transpirate sau sunt…
…Ești fatalistă.
Da.
Un pic.
Panicată. Și și stresată oricum, așa, și la repetiții, și când am de-a face cu situații conflictuale mi-e foarte greu… și tot așa.
Apropo de Alice Sebold și Minunatele oase, ce-ai vrea să zică posteritatea despre tine?
Asta e panica mea cea mai mare – aș vrea să rămână din mine tot… (n.m. altfel) ce se poate.
Lumea de mâine – un podcast intimist care dă spațiu de expresie creatoarelor autohtone; prezentat de Insula 42, produs de UNICAT & co și regizat de mine, cu susținerea ARCUB-Centrul Cultural al Municipiului București. Ascultă LDM aici:
