Un scurt extras din ultimul episod al primului sezon Lumea de mâine, când invitată a fost dansatoarea și coregrafa Vava Ștefănescu.
*
Rezoluții & Occupy
Uite, eu acuma chiar mi-am propus să învăț greacă și să merg la sală.
Să merg la sală și să-nvăț italiană, mi-am propus eu.
Ah!
Da…
Excelent! De când te-apuci?
De… ah, azi e luni, deci nu pot să zic de luni! (n.m. râdem)
2012, Occupy Vava, instalație performativă. Cui se adresa acest imperativ fără semnul exclamării – Occupy?
Mm…
Cine?
Pe de-o parte, era o chestie ironică. Fiindcă era moda cu „occupy”.
(n.m. râd)
Și tocmai fusese Occupy CNDB, și rămăsese dansul pe drumuri, și eu mi-am găsit, mă rog, între ghilimele, acest „culcuș” la Teatrul Național din Cluj și mi s-a propus să fac ceva special pentru Festival. Și era tot în sensul ăla al livrării continue. Eram la dispoziție. Și a fost câteva zile, dar a fost foarte greu – (n.r. surâzând) adică s-a oprit aproape, că au început discuțiile: că și Abramović a făcut nu știu ce și na-na-na…
(n.m. surâd)
Și-am zis bă, stați un pic, pân-acolo nu e chiar – e de-aici și pân-aici. E mai –
– simplu.
– mai clar.
Da!
Avem niște elemente, din care publicu’, în loc să fie public și să i se dea prăjiturica s-o mănânce, gătește el prăjiturica și să vedem ce satisfacție are. Livrarea asta, după 4-5 ore…
Da…
…printre ultimele, a fost o persoană care mi-a cerut să fiu înger.
Și cum ai fost tu înger?
Așa, am dispărut, pentru că pe îngeri nu-i vezi.
Corect.
(n.m. surâzând) Și-atunci mi-am dat seama că nu mai puteam, nu mai aveam ce să mai (n.m. arăt).
*
1999, Berceni
(n.m. admirativ) Pare c-ai venit așa… cum să zic?, dintr-o dată, și ai luat totu’ și-ai făcut de toate.
Da, am avut o problemă cu făcutu’ de toate. Și e o problemă să te pricepi la toate – (n.m. ca rememorând diverse tablouri cu sine) să pui parchet, să văruiești, să faci glet, să pui cărămizi, să repari instalații, să repari jucăriile, să faci bugete, să faci politică culturală, să ai nas pentru ce trebuie făcut sau nu trebuie făcut ca programe…
(n.m. cu referire la Centrul Multi Art Dans, pe care l-a deschis în 1999 alături de alți dansatori și coregrafi) Să ridici schela, cu armata, într-o noapte, la MAD…
Așa, (n.m. zâmbind) da, de exemplu. Practic am făcut de toate – și-am făcut și-un pic de film, și-un pic de TV, și-un pic de aia, de aia, de aia. Pe de-o parte e-un avantaj, că nu prea te prinde nimeni cu nimic. Adică nu te poate…
Prinde pe picior greșit?
Da, adică nu te cumpără așa ușor. Și mai e și chestia asta că dacă știi doar teoretic, nu ține mult. (n.m. zâmbind) Da’ dacă ai pus mâna și-ai făcut în carnea lucrurilor, le știi și când te trezește la 3 noaptea din somn. Adică știi ce spui. Vorbind din experiență e mai valoros decât vorbind doar din cărți, părerea mea, da’ (n.r. râzând) reversul medaliei e că te costă foarte mult și că tu ca persoană riști să nu excelezi în ceva.
Te împrăștii…
Da, că e prea mult în toate sensurile. Și cam asta ar trebui să se întâmple și cu mine acuma. De 11 ani sunt 3 roluri asumate full time, mi-e greu să…
Și vrei să-ți alegi unul.
Vreau să ies din capcană.
Să presupunem că ne-ntâlnim în 1999 undeva în orașu’ ăsta…
(n.m. râde)
Nu știu, unde vrei să ne fi întâlnit în ’99?
În Berceni!
Bun.
(n.m. râde)
Și-ți zic așa, băi Vava, am auzit că voi vreți să faceți o treabă (n.m. înființarea MAD), mai mulți dansatori și coregrafi, ce-i aia și cu ce pot să te ajut?
Știi să montezi prize la cabluri? Din astea, ștechere. Sau să scrii! –
– asta mai bine.
– despre dans.
Mai bine, ok. Da’ poți să faci și-și?
Da! (n.m. râd)
Primești 4 ședințe gratis de dans. N-avem bani, da’ putem să-ți dăm 4 cursuri gratis. E-n ordine?
Da!
Bine. (n.m. ieșind din rol, râzând) Cam așa se-ntâmpla!
*
Prima promoție
(n.m. despre anii de studenție la Facultatea de Coregrafie) Mergeam acasă, făceam audiții, discutam filosofie, (n.m. cu bucurie și uluire) gramatici generative.
Hu!
(n.m. surâzând) Cu Corneliu Cezar mai făceam și astrologie din când în când. Și sonologie, cum influențează sunetele plantele și studii din astea de –
– super poetic! Și foarte înaintea timpului respectiv.
Da, era o sete foarte mare. Cred că ăla ar fi fost normalul și era mai mult pe tipul ăsta… de Academia. Stat în laborator, cum ar veni – adică să stai de vorbă cu profesorul, să ridici întrebări, și unii și ceilalți, nu era de pus în gură și de citit o buchie a cărții.
Era să fii acolo.
Am făcut și estetică. Deci a fost fenomenal, fenomenal… Istoria artei, tot cu doamna Mândrescu…
Ai fost prima promoție?
Da, am fost în prima promoție. Cu Cristina Dumitrescu, cu Liliana Iorgulescu. Era o diferență între ăștia care absolviserăm liceul cu 2-3 ani în urmă – cu 2 ani, eu am terminat în ’88 – și cei care aveau nevoie de o diplomă ca să predea.
Ah, deci ai avut și colegi mai în vârstă.
Câțiva. Dar asta nu înseamnă că nu erau niște artiste sau niște profesori deja foarte buni –
– doar că nu avuseseră șansa.
– da, doar că nu existase înainte.
Noi ca generație – și eu – sub semnul ăsta ne-am găsit: n-a existat înainte, îl facem noi.
*
Dance me to the End of…
Din prima zi de internat ai înțeles că…
N-am înțeles! A, am înțeles că trebuie să muncesc foarte mult.
Din prima zi.
Dinainte de prima zi! (n.m. râde)
Îmi amintesc frunzele uscate pe care le adunau adolescentele, și erau lipite cu gem pe sub paturi…
(n.m. pauză, surâdem)
(n.m. râzând)… pe sub anumite paturi. Îmi amintesc de cărțile mele, unde nu se putea face curat, fiindcă aveam teancuri de cărți pe care le țineam și, cât puteam să țin lumina aprinsă, citeam. Îmi amintesc de doamna pedagogă, căreia îi datorez foarte mult – probabil că nici nu mai e cu noi în momentul ăsta, că sunt mulți ani de-atunci. O adevărată doamnă și un om extraordinar, nu doar făcea lecții cu noi, ne învăța mult mai multe lucruri. Cam asta-mi amintesc din ultima zi (n.m. la internat), și din prima zi mi-amintesc mirosul, mi-amintesc casa – în clasa a IV-a am fost 17 în cameră, în clasa a V-a, 13 în cameră.
Nu erați cam mulți?
Venea lumea la dans pe vremea aia, (n.m. surâzând) acuma e gol internatu’…
Lumea de mâine – un podcast intimist care dă spațiu de expresie creatoarelor autohtone; prezentat de Insula 42, produs de UNICAT & co și regizat de mine, cu susținerea ARCUB-Centrul Cultural al Municipiului București. Ascultă LDM aici:
