Rozana, bârfește-te în 2-3 rânduri, te rog.
Fata asta umblă tot timpul fără sutien, înjură ca un birjar și se crede intelectuală. Mai e și cu nasul pe sus. O gîsculiță superficială.
Ai emoții când?
Sînt îndrăgostită.
Citește-ne o pagină dintr-un autor preferat. Ce ne-ai citit?
Am deschis la întîmplare „Rătăcirile fetei nesăbuite” de Mario Vargas Llosa.
Să zicem că fiecare om are un as în mânecă, o calitate pe care o mânuiește un pic mai bine decât ceilalți. O carte salvatoare. Care-i asul tău?
Nu știu dacă e o calitate și nu am descoperit-o eu. Faptul că am rămas cumva copil și mă bucur de ceea ce mă înconjoară cu inocență și deschidere și un zîmbet „irezistibil”.
Un timp, un loc, o meserie, altele decât cele de care aparții în prezent.
Între cele două războaie. Paris. Cântăreață într-un café-bar. M-aș iubi cu pianistul. El ar fi, desigur, însurat. Am face dragoste pe apucate, în picioare, lipiți de pereți, de oglinzi, de draperii. Aș fuma țigări fără filtru și aș avea constant un fir dus la ciorap. O decadență fermecătoare a existenței.
Cine te-ar putea juca într-un film de Almodovar?
Juliette Binoche.
Prăjituri, peruci și…
șampanie cu cartofi prăjiți.
O minciună aproape adevăr, dar totuși minciună.
Sînt o superficială.
Despre tine, prietenii ar zice că…, însă tu i-ai contrazice.
Dăruiesc prea mult.
Profilul stâng sau profilul drept?
Am deviație de sept. Niciun profil, domnule. Plus că profilul mă face să mă gândesc la pozele din arest. Prea multe filme americane, știu.
Întreabă-mă ceva, chiar dacă (știi că) nu-ți voi răspunde.
Nu mă provocați, stimabile!
Godot-ul personal.
Iubirea împlinită.
