Încerc să vărs în câteva fraze prea-plinul spectacolului Muscă, paie și bătaie de Lia Bugnar, pe care l-am văzut joi seară la Metropolis, în distribuția a 7 fete și 7 băieți, masteranzi de anul doi la UNATC. Încerc și nu înaintez fiindcă nu-mi reușesc începuturile.
Aveam unu’ în care spuneam c-au trecut 20 de ani de la Ofertă de serviciu, prima piesă a scriitoarei din fotografie, și că Muscă, paie și bătaie are ceva din punctul răzleț pe care-l face pixul când sfârșești un cerc pe-o foaie. Tinerele din debut așteptau venirea șefului. Tinerii debutanți așteaptă venirea marelui regizor. Toți își așteaptă, de fapt, viitorul. Ca-n Tennessee Williams, toți depind de bunătatea străinilor. Ca-n Lia Bugnar, toți sunt la mâna celui care ne scrie…
Aveam unu’ în care îmbârligam două metafore – o pâine și două oglinzi puse față-n față. Ziceam că supra-tema shakespeariană a vieții ca spectacol (condiția omului), această pâine bună de la masa liabugnarismului, se răsfrânge în tema spectacolului ca viață (condiția actorului), care la rândul ei se fărâmițează în tema de facultate a unui spectacol din Shakespeare (condiția studentului). Și totuși nu-i artificiul schizoidiei comice din Noi 4. Pentru că pe măsură ce interpreții-personaje colindă registrele muncii actorului cu sine însuși, de la tragedie și muzică populară, la manele și melodramă (de parc-ar da casting pentru 7 dintr-o lovitură), jocul reflexiilor devine din ce în ce mai palid și minciuna tot mai subțire și râsul tot mai cathartic.
Ăsta ar fi momentu’ când, de regulă, Lia coboară pe scândură marele ei ochi invizibil, cel din care clipește auto-ironic – „te mint!” –, spre bucuria spectatorului-complice și-n folosul unui deznodământ vesel sau trist, dar oricum între pereții teatrului. Însă dramaturgul își refuză manevra-semnătură și-ți șoptește-un „bă, trezirea!” pe cât de înălțător, pe-atât de duios-mâhnit: în ultimul tablou cântă la rampă acei actori extra-scenici, cu visele lor civile și nădejdea că vor găsi, ca să-i parafrazez, țipătul dinaintea ecoului. Dar atât de firească-i trecerea și așa prezent gustul ultimelor firimituri brechtiene că te sperii: ai spera să fie încă „ficțiune”, doar că-i „adevăr” și nu te mai poți iluziona – reprezentația s-a încheiat.
Aveam unu’ în care scriam că spectacolu’ începe cu 14 masteranzi pe care nu-i știi și se termină cu 14 actori pe care-i iubești.
Aveam unu’ despre cum teatrul autoarei răspunde unei nevoi de poetizare a experienței de zi cu zi. În cea mai mare parte a timpului trăim perfect nepovestibil și totuși nu încetăm să facem semiotica bățului de chibrit. E-n legea noastră să căutăm un sens și să-l imaginăm dacă nu există – altfel n-am funcționa. Să îmbraci într-un halou puținătatea asta vulgară înseamnă să ai deopotrivă o trează conștiință a cotidianului și credința unui deus ex machina. Să sapi coridoare de expresie între brut și sacru – așa cum săpăm toată viața. Iar actorii din Muscă, paie și bătaie înțeleg miracolul neostenit al banalului și joacă cu vigoare în termenii lui; personajele lor sunt ba vădit oarecare, ba mesianice. Ei imită ca și când creează și produc astfel emoția garantată a dramediei: mijloace frivole pentru crezuri sobre și uneori imposibile.
Aveam unu’ referitor la timpu’ „acțiunii”, care-i prezentul pandemic în aceeași măsură în care-i și studenția Liei la Sanda Manu și începuturile douămiiste ale independentului și „Teatrul nu e o clădire” și gagul îmbogățirii din Peretele și ce povestea Maria Obretin despre „Albă ca Zăpada” la petrecerile pentru copii… Opera se-ncurcă cu biografia și culisele cu caietul-program, ca pentru un manifest liric și-o curată mărturisire de tandrețe: teatrului și unor tineri cu har pe care ți-i dorești viitorii mari artiști.
Aveam unu’ așa: după ce vezi Muscă, paie și bătaie vrei să fii tânăr sau vrei să fii actor. Sunt singurele chipuri din care nimic prea rău și nimic prea urât nu pare să dureze…
Muscă, paie și bătaie se poate vedea mâine, 14 martie 2022, ora 18:45, pe piciordeplay.ro, live de la Teatrul Metropolis, cu sneak peek în cabine și dialog după reprezentație. Disponibil 7 zile. Mai multe detalii aici.
*
MUSCĂ, PAIE ȘI BĂTAIE
un spectacol de Lia Bugnar
Cu: Andrei Mărcuță, Mădălina Borș, Armand Crișan, Ruddy Nica, Alexandru Horghidan, Francesca Fülöp, Diana Dănilă, Alexandru Tudor, Aurelian Culea, Andrei Ionescu, Ciprian Loghin, Ioana Tănasă, Ioana Brumar, Cătălina Nițu
Scenografie: Valentina Ivorciuc
O producție UNATC
Durată: 1h 15′
